Viata intima a copilului de 13- 14 ani

   Exista o tendinta majora la copiii care intra in pubertate in zilele noastre spre a explora si a-si afirma sexualitatea. Majoritatea copiilor de varsta preadolescenta manifesta comportamente  exagerate pentru varsta lor, de cele mai multe ori insa fara sa cunoasca efectele unui astfel de comportament. Pentru acesti copii si in mod special pentru fete este o nota de popularitate sa poarte tinute provocatoare, sa-si aranjeze parul, unghiile, sa se machieze, fiind un fel de "tinuta obligatorie" pentru adaptare in grupul de prieteni sau la scoala. 

   Copiii preadolescenti sunt preocupati in mod firesc etapei de dezvoltare fata de imaginea lor. Felul in care arata le da pozitie sociala, apartenenta la un grup de interes sau altul, statut social dar si imaginea de sine. Preadolescenta este perioada in care copilul isi indreapta atentia si interesul catre mediul social si mai putin catre cel  familial, cum era pana acum. Are loc practic "nasterea" lui sociala. Copilul percepe aceasta intrare in social prin intermediul comparatiei. Atat a sa ca individ, cat si a familei sale ca repere, reguli, norme, etc. Tocmai aceasta comparatie este cea care duce la tendinta preadolescentului de a exagera in ceea ce priveste imaginea sa sociala si corporala. 

   Fluxul abundent de informatii nefiltrate la care copiii sunt expusi genereaza tendinta lor la sub sau supraapreciere si la a-si asocia imaginea de sine cu modelele promovate. Tendinta preadolescentului fara un ghidaj corect si repere sanatoase si adaptative este de a imita pentru a se face placut si acceptat. Astfel, copile la 12-13 ani ajung sa isi expuna intimitatea  imitand imaginea senzualitatii femeilor adulte. 

   Intr-un astfel de context, asociind dezoltarea hormonala precoce si sustinuta prin fluxul de informatii, nu mai este decat un pas pana la explorarea sexualitatii. Preadolescentii ajung sa isi inceapa viata sexuala la 13-14 ani, fapt care la nivel de dezvoltare psihologica este considerata un traumatism. In lipsa unei educatii corespunzatoare, a informatiilor oferite copiilor privind implicatiile si efectele vietii sexuale timpurii, copiii sunt vulnerabili si expusi in fata abuzului sexual. Chiar si in situatia in care preadolescentul consimte, actul sexual este perceput ca o trauma care il va urmari toata viata. 

   In protectia si ghidarea corecta a copilului pradolescent, parintii au rolul cel mai important. Este necesar ca parintii sa stabileasca relatii apropiate cu copiii lor, sa se intereseze nu doar de performantele copiilor si de competitivitate, ci si de emotionalitatea lor, de felul in care ei isi percep corpul si schimbarile care se produc, sa le raspunda la intrebari, oricat ar fi acestea de dezarmante uneori. Este extrem de important ca in viata confuza a preadolescentului sa existe un parinte care sa il asculte si sa il ghideze corect. 

   Un ghidaj corect presupune repere morale, etice si logice sanatoare, adaptative si functionale. Parintele trebuie sa faca mai mult decat doar sa ii dea niste informatii despre masurile de precautie impotriva sarcinii, ci sa ii explice copilului rolul sexului, rolurile pe care si le asuma atat barbatul cat si femeia, implicatiile si riscurile. Este important ca parintii sa aiba o atitudine deschisa in acest subiect fata de copiii lor si sa nu transforme sexul intr-un subiect tabu. Daca parintii sunt reticenti fata de acest subiect, copiii vor fi pe cat de inchisi si ascunsi fata de parintii lor, pe atat de curiosi si grabiti in explorarea aceasta in alte medii. 

   De asemeni este important ca parintii sa nu aiba o atitudine negativista privind sexualitatea, dar nici sa nu sustina contexte favorizante care implica expunerea copiilor la astfel de riscuri, cum ar fi mersul in cluburi, vizionarea de filme pornografice, tinute cu tenta sexuala, petreceri intime, etc. 

Psiholog Elena Ranga

click aici prima pagina